CĂRȚI | Fulgerul de la Răsărit #Revenirea lui Isus

Menționarea Fulgerului de la Răsărit îi nedumerește pe mulți frați și surori în Domnul: cum se poate ca, deși comunitatea religioasă în ansamblu devine din ce în ce mai pustiită și mai degenerată, în timp ce toate confesiunile devin din ce în ce mai defensive și mai conservatoare în condamnarea și interzicerea Fulgerului de la Răsărit, acesta nu doar că nu se pustiește și nu intră în declin, ci se revarsă ca un val măreț de neoprit, măturând China continentală, iar acum chiar a depășit granițele Chinei către țări și regiuni străine și este acceptat de tot mai mulți oameni din toată lumea?

Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În zilele noastre au loc din ce în ce mai multe catastrofe în întreaga lume: coronavirusul din Wuhan, lăcustele din Africa, incendiile din Australia și alte calamități s-au petrecut una după alta. De asemenea, au apărut și cele patru luni sângerii.

După întâlnirea de azi, un frate a venit să mă caute. Pe chipul lui se citea îngrijorarea. A spus că Dumnezeu le cere oamenilor să fie sanctificați, dar că el comite deseori păcate în mod involuntar și, dacă trăiește mereu astfel, în păcat, va putea oare să intre în Împărăția cerurilor atunci când vine Domnul? I-am spus că Domnul Isus a fost răstignit și a luat asupra Lui toate păcatele noastre, plătind prețul cu propria viață. I-am zis că păcatele noastre fuseseră iertate datorită credinței noastre în Domnul Isus, că Domnul nu ne mai considera niște păcătoși și că, atât timp cât putem să renunțăm la tot și să ne sacrificăm, să lucrăm din greu pentru Domnul și să îndurăm până la sfârșit, atunci vom fi răpiți în Împărăția cerurilor când Se întoarce Domnul.

Când m-am trezit dimineață devreme, am spus o rugăciune, apoi am deschis Biblia la Matei 16:19, unde Domnul Isus îi spune lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Citind acest pasaj al Scripturii, am devenit confuză, gândindu-mă: „Petru nu a făcut nicio lucrare nemaipomenită, nici epistolele pe care le-a scris n-au fost foarte renumite. Pe deasupra, când Domnul Isus a fost arestat și judecat, Petru s-a lepădat de El de trei ori. De ce Domnul nu a dat cheile Împărăției cerurilor altor ucenici, ci numai lui Petru?” Am tot căutat prin scripturi, dar nimic nu mi-a rezolvat confuzia. Nu am avut de ales decât să plec la muncă.

1. Nu vă bazați pe idei și imaginații; să aveți o inimă temătoare de Dumnezeu 2. Cercetați și investigați în mod activ adevărata cale 3. Concentrează-te pe a auzi glasul lui Dumnezeu A fi capabili să întâmpine cea de-a doua venire a Domnului Isus este cea mai mare dorință a celor care cred cu adevărat în Domnul. Așadar, cum putem să-L întâmpinăm pe Domnul Isus? Ceea ce urmează este o părtășie despre cele trei modalități principale prin care să putem întâmpina împreună întoarcerea Domnului. 1. Nu vă bazați pe idei și imaginații; să aveți o inimă temătoare de Dumnezeu

După ce am ajuns să cred în Domnul, fraților și surorilor le plăcea să cânte un imn numit „Omul bun bate la ușă”, care spune: „Omul bun bate la ușă, cu părul ud de rouă; să ne ridicăm repede și să deschidem ușa, să nu-L lăsăm pe omul bun să Se întoarcă și să plece…” De fiecare dată când cântam imnul acesta, inimile noastre erau profund mișcate și răscolite. Toți vrem să-L rugăm pe omul bun să stea peste noapte, ca, atunci când omul bun vine și bate la ușă, noi să-L întâmpinăm pe Domnul imediat ce auzim glasul omului bun. Se poate spune că toți aceia dintre noi care cred în Domnul au o astfel de speranță. Dar când Domnul vine, cum va bate la ușă? Când Domnul bate la ușă, ce trebuie să facem ca să ne asigurăm că Îl întâmpinăm ca pe Domnul? Ăsta este un lucru la care oamenii care cred în Domnul trebuie să se gândească.

Dumnezeu Își rostește cuvintele și Își înfăptuiește lucrarea în funcție de diferitele vremuri, iar în diferite vremuri, El rostește cuvinte diferite. Dumnezeu nu Se supune stăpânirilor, nu repetă aceeași lucrare, nici nu simte nostalgia pentru lucrurile din trecut; El este un Dumnezeu care este întotdeauna nou și niciodată vechi, și în fiecare zi El rostește cuvinte noi. Trebuie să respecți ceea ce trebuie respectat azi; aceasta este responsabilitatea și datoria omului. Este esențial ca în ziua de azi practica să fie centrată în jurul luminii și cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune regulilor și este capabil să vorbească din multe perspective diferite pentru a-Și face înțeleasă înțelepciunea și omnipotența.

Îmi răspândesc lucrarea printre neamuri. Slava Mea luminează în tot universul; voința Mea este întruchipată în oamenii presărați cu stele, toți mânați de mâna Mea și apucându-se de sarcinile pe care le-am atribuit. Din acest moment, am intrat într-o epocă nouă, aducând pe toți oamenii într-o altă lume.