CĂRȚI | Fulgerul de la Răsărit #cuvântul lui Dumnezeu

Această parte a cuvintelor lui Dumnezeu cuprinde un total de cinci secțiuni; ele au fost exprimate de Hristos în perioada dintre august 1992 și august 2014. Cele mai multe dintre ele se bazează pe relatările din predicile Sale și din părtășia Lui în timp ce mergea prin biserici. Textul nu a suferit nicio modificare și nici Hristos nu a făcut vreo modificare. Restul este alcătuit din scrierile proprii ale lui Hristos. (Când Hristos scrie, totul se face dintr-o suflare, fără pauze de gândire; acest lucru nu a presupus niciodată nici cele mai mici modificări și este, în întregime, expresia Duhului. Acest fapt nu poate fi pus la îndoială.) Noi nu le-am aranjat separat, ci, în schimb, le-am inclus în ordinea inițială în care au fost exprimate. În felul acesta vom putea vedea pașii lucrării lui Dumnezeu din ceea ce a spus El și vom înțelege cum lucrează El în timpul fiecărei faze. Această ordine aduce, de asemenea, un mai mare beneficiu pentru înțelegerea, de către omenire, a pașilor lucrării lui Dumnezeu și pentru cunoașterea înțelepciunii Lui.

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile colindă prin fiecare colț al lui, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[1] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. […]

„Ascultaţi o altă pildă: Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade. Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta!» Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: «Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!» Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât” (Matei 21:33-39).

„Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălţa la cer; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi şedea pe muntele adunării, pe înălţimile din nord! Mă voi înălţa deasupra norilor, şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»” (Isaia 14:12-14).

Când pământul nu exista încă, arhanghelul era cel mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri; aceasta a fost competența pe care i-a acordat-o Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Când Dumnezeu a creat mai târziu omenirea, arhanghelul a îndeplinit o trădare mai mare față de Dumnezeu pe pământ. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe Eva în păcat; a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să facă omenirea să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l asculte pe el în schimb. A văzut că erau multe lucruri care îl ascultau; îngerii îl ascultau, la fel ca și oamenii de pe pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe pământ erau în grija omului – adică Adam și Eva – în timp ce Adam și Eva îl ascultau. Arhanghelul a dorit astfel să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-L trădeze pe Dumnezeu. Mai târziu a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe Dumnezeu, care apoi au devenit diverse spirite necurate. Dezvoltarea umanității până în zilele noastre nu a fost cauzată de corupția arhanghelului? Umanitatea este așa cum este astăzi, deoarece arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și a corupt omenirea.

Dumnezeu este încarnat în continentul chinez, în ceea ce compatrioții din Hong Kong și Taiwan numesc interiorul țării. Când Dumnezeu a venit de sus pe pământ, nimeni din ceruri și de pe pământ nu a știut despre asta, căci acesta este adevăratul sens al revenirii lui Dumnezeu într-un mod ascuns. El a avut trup, lucrând și trăind de mult timp, dar nimeni nu a știut despre aceasta. Chiar și în ziua astăzi, nimeni nu o recunoaște. Poate că aceasta va rămâne o enigmă veșnică.Venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta nu este ceva de care cineva să poată fi conştient. Indiferent de cât de mare și de puternică este lucrarea Duhului, Dumnezeu rămâne întotdeauna liniștit, fără să se dea de gol niciodată. Se poate spune că este ca și cum această etapă a lucrării Sale are loc în împărăția cerească. Chiar dacă este perfect evidentă pentru toată lumea, nimeni nu o recunoaște. Când Dumnezeu va termina această etapă a lucrării Sale, toţi se vor trezi din visul lor lung și își vor schimba atitudinea lor trecută[1]. Îmi amintesc că Dumnezeu spunea odată: „Venirea în trup de data asta este ca o cădere în cușca tigrului.” Ceea ce înseamnă acest lucru este faptul că, pentru că această rundă a lucrării lui Dumnezeu L-a făcut pe Dumnezeu să vină în trup și să se nască în locuinţa marelui balaur roșu, venirea Lui pe pământ de această dată este însoțită și mai mult de pericole extreme. El Se confruntă cu cuțite, arme și cluburi; El Se confruntă cu ispita; El Se confruntă cu mulțimile care au priviri ucigașe. Riscă să fie ucis în orice moment. Dumnezeu a venit într-adevăr cu mânie. Cu toate acestea, El a venit pentru a face lucrarea de desăvârșire, adică a face a doua parte a lucrării Sale, care continuă după lucrarea de răscumpărare. De dragul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu a consacrat gândire și îngrijire maxime și folosește toate mijloacele imaginabile pentru a evita asalturile ispitei, ascunzându-Se cu umilință și fără a-Și etala identitatea. […]

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. […]

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. […] Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea.

În Epoca Harului, Isus a grăit de asemenea mult și a făcut multe lucrări. Cum a fost El diferit față de Isaia? Cum a fost El diferit față de Daniel? A fost El un profet? De ce se spune că este Hristos? Care sunt diferențele dintre ei? Toţi erau doar oameni care grăiau cuvinte și cuvintele lor păreau a fi pentru om mai mult sau mai puțin la fel. Toți au grăit și au făcut lucrări. ……

Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții.

Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a făcut deja lucrarea a două epoci? Lucrarea Sa niciodată nu încetează să meargă înainte, ceea ce înseamnă că firea Sa este dezvăluită treptat omului, și ceea ce este dezvăluit reprezintă firea Sa inerentă. ……

Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este împărțită în trei etape și, în fiecare etapă, sunt stabilite cerințe potrivite omului. Mai mult, cu trecerea și progresul epocilor, cerințele lui Dumnezeu pentru întreaga omenire devin și mai mari. Astfel, pas cu pas, această lucrare de gestionare a lui Dumnezeu atinge punctul culminant, până când omul percepe faptul „arătării Cuvântului în trup” și, în acest fel, cerințele pentru om devin și mai mari, iar cerințele pentru om de a fi mărturie devin și mai mari. […]