Videoclipuri imn

Doar când Dumnezeu devine umil până la un punct, adică Se-ntrupează pentru-a locui printre oameni, atunci ei Îi pot deveni confidenți, atunci ei Îi pot deveni prieteni apropiați. Cum poate omul reuși să fie confidentul lui Dumnezeu, când Dumnezeu e-n Spirit, înalt și greu de-nțeles? Doar întrupându-Se în trup creat ca omul poate omul înțelege voința Lui și poate fi câștigat de El.

Când demnitatea și sfințenia lui Dumnezeu sunt puse la-ncercare, când forțele drepte sunt blocate, fără ca omul să vadă, atunci Dumnezeu Își va trimite mânia. Atunci Dumnezeu Își va trimite mânia. Datorită esenței lui Dumnezeu, toate forțele de pe pământ care-L contestă, I se opun sunt rele, nedrepte. Toate vin de la Satana, îi aparțin lui Satana. Fiindcă Dumnezeu e drept, din lumină și sfânt, așa că toate lucrurile rele, corupte ale Satanei vor dispărea de aici. Asta se va întâmpla când Dumnezeu Își va trimite mânia. Asta se va întâmpla când Dumnezeu Își va trimite mânia. Toate forțele răului vor fi oprite când Dumnezeu Își va trimite mânia.

Dumnezeu lucrează în Univers. Zgomote răsunătoare-n Est nu mai contenesc, zguduind toate religiile și confesiunile. E vocea lui Dumnezeu care i-a adus pe toți în prezent. Vocea Lui e cea care îi va cuceri pe toți. Ei cad în acest curent și I se supun. Dumnezeu a revendicat de mult gloria de pe pământ și din Est a eliberat-o din nou. Cine nu tânjește să vadă gloria lui Dumnezeu? Cine nu-I așteaptă cu nerăbdare întoarcerea? Cine nu-i însetat ca El să reapară? Cui nu-i e dor de frumusețea Lui? Cine n-ar veni spre lumină? Cine n-ar vedea bogăția Canaanului? Cine nu tânjește după întoarcerea Mântuitorului? Cine nu-L admiră pe Cel Atotputernic?

Omul e readus la cum a fost la-nceput. Își poate-ndeplini îndatoririle, să rămână la locul său, să se supună aranjamentelor lui Dumnezeu. Astfel Dumnezeu va avea un grup de oameni care I se închină pe pământ. El Își va fi construit și-o împărăție care I se închină pe pământ. El Își va fi construit și-o împărăție care I se închină pe pământ.

Dumnezeu se-ntrupează în zilele de pe urmă ca să-l salveze pe om, fiindcă-l iubește. Condus de dragostea Lui, Își face lucrarea de azi. Este sub temeiul dragostei. Dumnezeu Se-ntrupează și suferă rușinea pentru a-i salva pe cei pătați și frânți. Îndur-atâta durere. Pentru că din nou și din nou, El își arată nemăsurata dragoste. Dumnezeu nu vrea niciun suflet să fie pierdut. Omului nu-i pasă care va fi viitorul lui. Omul nu știe cum să-și prețuiască propria viață. Dar Dumnezeu, da. Doar El îl iubește pe om. Oh... Oh...

Dumnezeu a venit acum în lume din nou să Își facă lucrarea. Prima oprire a lucrării Lui e marea adunare a dictatorilor: China – bastionul puternic al ateismului. Prin puterea și înțelepciunea Lui, Dumnezeu a câștigat un grup de oameni. În acest timp, partidul ce conduce China Îl vânează în fiecare mod. Îndură o mare suferință, fără un loc să Se-odihnească sau fără adăpost. Chiar și așa, Dumnezeu continuă cu lucrarea pe care trebuie să o facă: rostește cu vocea Lui, răspândește Evanghelia.

Dumnezeu e tăcut și nu ne-a apărut niciodată, totuși lucrarea Lui niciodată nu s-a oprit. El privește toate ținuturile, stăpânește toate lucrurile și vede toate faptele și cuvintele omului. Gestionarea Lui e făcută pas cu pas și conform planului Lui. Pas cu pas, pas cu pas, conform planului Lui. Pas cu pas.

Calea vieții nu o are oricine; nu e ceva la care se poate-ajunge ușor. Pentru că viața vine doar de la Dumnezeu, doar El deține esența vieții. Doar Dumnezeu are calea vieții, doar Dumnezeu e sursa vieții. Doar Dumnezeu, izvorul nesfârșit de apă vie a vieții. După Creație, Dumnezeu a făcut multe lucrări pline de vitalitate, ce-aduc viață omului. El a plătit un mare preț ca omul să câștige viața. Doar Dumnezeu Însuși e viața veșnică; El este calea spre învierea omului.

Ale Tale brațe larg le deschizi, să mângâi omenirea când suspină. Îți legeni brațele de grijă și putere, și-ochii Tăi strălucesc de lumină! Iubirea Ta și mila Ta ne țin ferm, fața Ta glorioasă ne arăți. În lumea-aceasta, de mult timp coruptă, raza Ta de lumină-a pătruns. A noastră lume moare, căzută și rea, și-și strigă Salvatorul, să vină din nou. Aduci speranță întregii lumi și-un sfârșit celor două milenii de-așteptare!

Dumnezeu a creat oamenii, i-a așezat pe pământ și i-a condus până în ziua de azi. A servit ca jertfă pentru păcat și prin asta a salvat omenirea. La final El trebuie încă să cucerească, să-l readucă pe om la starea lui originară. De la început aceasta e lucrarea la care El s-a angajat. El Își va întemeia împărăția, Își va restabili autoritatea pe pământ, precum și starea omului. El Își va restabili autoritatea printre toate lucrurile pe care le-a creat.

Dumnezeule, cuvintele Tale, la Tine m-au readus. Accept să mă formez, zi și noapte, în Împărăția Ta. Atât de multe-ncercări și dureri, atât de multe necazuri. De multe ori am plâns și inima mi s-a sfâșiat, de multe ori am căzut în capcana lui Satan. Dar niciodată Tu nu Te-ai îndepărtat. M-ai condus prin multe greutăți, m-ai protejat prin multe pericole. Știu, acum, că Tu m-ai iubit.

Peste copaci, luna se-nalță lin. Ca iubitul meu frumos, fără cusur. Iubitul meu, o, unde ești? Lacrimi îmi curg acum. Îmi auzi strigătul? Tu ești Cel ce-mi arăți dragoste. Tu ești Cel căruia-I pasă. Tu ești Cel ce mereu la mine Te gândești. Tu ești Cel ce viața îmi prețuiești. Lună, dincolo de ceruri. Iubitul nu-mi lăsa s-aștepte mult. Spune-I, te rog, că-mi lipsește. Nu uita să îmi porți dragostea, o dragostea.